Personalități ale comunei
Familia Manta
Pentru Gura Rîului, familia Manta a fost reprezentativă din toate punctele de vedere, stimată şi respectată de săteni. În primul rând pentru tradiţie în spiritualitate, asigurând serviciul divin în sat aproape 150 de ani, iar în al doilea rând pentru că ajutorul acordat sătenilor în afară de cel spiritual a fost substanţial dacă amintim doar zecile de căsătorii la care membrii familiei au fost naşi şi sute de copii botezaţi. Primul preot din familie a fost Ioan Manta care a preoţit în sat la sfârşitul secolului al XVIII-lea, până în anul 1818, când a decedat. Fiul său, Şerban Manta a fost, de asemenea, preot în Gura Rîului, iar Ioan Manta, fiul i-a urmat ca preot. Ioan Manta a fost un fervent susţinător al construirii unui nou lăcaş de cult în sat, făcând numeroase demersuri, împreună cu un alt slujitor al bisericii, Ioachim Munteanu. În casa preotului Manta au poposit şi au petrecut clipe de neuitat Ioan Slavici, Şt. O. Iosif, Al. Vlahută, George Coşbuc, Septimiu Albini, Bogdan Duică, Ilarie Chendi, Octavian Goga, Nicolae Iorga şi mulţi alţii.
Ion Arsenie (1838-1883)
Născut în anul 1838, în Gura Rîului, ca fiu al preotului Ioan Arsenie şi al Ioanei Arsenie, de origine italiană, a urmat cursurile şcolii primare din sat, iar studiile secundare la gimnaziul săsesc din Sibiu, unde a învăţat limba germană. După absolvire, în anul 1860 pleacă la Viena, unde se înscrie la facultatea de Medicină. Îşi ia diploma de doctor în medicină în 1864, iar în acelaşi an este avansat la gradul de locotenent, devenind medic militar. Mânat de pasiunea cunoaşterii, împreună cu Ilarie Mitrea (1842-1904) originar din Răşinari, tot medic militar, se înscrie în corpul de voluntari austrieci, pregătit pentru Mexic, în sprijinul împăratului Maximilian de Habsburg. Pentru meritele sale, doctorul Ion Arsenie a fost distins cu Crucea de Cavaler al Ordinului Guadelupa şi înaintat la gradul de căpitan. Nu a mai ajuns să se stabilească la Sibiu, unde ar fi dorit să activeze ca medic, murind la Brăila, în anul 1883, la vârsta de 45 de ani.
Aurel Decei (1905-1976)
S-a născut în 1905, în comuna Gura Rîului, ca fiu al notarului Aurel Decei. Urmează cursurile liceale la Sibiu, Blaj şi Alba Iulia, iar între 1923-1927, cele universitare la Cluj, ca student al Facultăţii de Litere şi Filosofie. În anul 1927 obţine licenţa în istorie (principal) şi limba română (secundar). Îşi continuă studiile la Şcoala Română din Roma, timp în care întreprinde unele cercetări istorice în arhivele italiene, strângând un bogat material arhivistic. Apoi, urmează cursurile Universităţii din Istambul şi, în continuare pe cele din Paris şi Berlin. Aurel Decei a debutat, în anul 1926, cu broşura intitulată „Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el însuşi", în care a utilizat unul dintre memoriile înaintate de voievodul român Marelui duce de Toscana. A fost unul dintre cei mai mari specialişti în istoria medie, ataşat cultural pe lângă Ambasada României la Istambul, membru fondator al Societăţii Internaţionale a Orientaliştilor.
Nicolae Hanzu
S-a născut în noiembrie 1889, în Gura Rîului, fiind al doilea copil al unei familii de ţărani, localnici. Urmează şcoala primară confesională ortodoxă din sat, apoi cursurile gimnaziale de la Sibiu, după care, la recomandarea preotului Ioan Manta, se înscrie la seminarul Andreian, secţia de Pedagogie. La nici 18 ani, în anul 1907, revine în Gura Rîului ca învăţător, fiind repede apreciat de către săteni. La scurt timp, preia şi conducerea corului mixt din sat. A fost iniţiatorul formării unei fanfare în sat. Ca învăţător şi director al şcolii, Nicolae Hanzu nu a precupeţit nici un efort pentru ca viaţa culturală din Gura Rîului să cunoască noi valenţe. A constituit prima formaţie de căluşari din sat. În 1933, Nicolae Hanzu a fost numit director al Şcolii nr. 3 „Angelescu" din Sibiu, dar rămâne legat de Gura Rîului, continuându-şi activitatea culturală precum şi pe cea de culegător de folclor. Putem spune că Nicolae Hanzu, atât ca dascal cât şi ca dirijor şi compozitor şi-a închinat întreaga viaţă idealului de frumos, statornicind şi permanentizând tradiţia în satul lui natal, Gura Rîului.
Preotul Ilie Brad (1894-1961)
S-a născut în Gura Rîului, la 23 mai 1894, unde urmează cinci clase primare, la Şcoala confesională ortodoxă, iar apoi, cursul inferior al actualului Colegiu „Gheorghe Lazar", din Sibiu. Continuă apoi studiile la Seminarul Andreian până în 1914. În 1934, Ilie Brad devine învăţător şi director al Şcolii Primare nr.1 din Sibiu, unde rămâne până în 1939, când este numit inspector şef al Inspectoratului Şcolar primar din Sibiu, iar, din 1945, inspector general şcolar al învăţământului primar, în cadrul Inspectoratului Regional Alba, până în 1947. Învăţătorul şi preotul Ilie Brad a fost membru în Consiliul de conducere ASTRA Sibiu, în Comitetul Ligii Operelor Sociale şi în Consiliul de Colaborare al Prefecturii judeţului Sibiu.
Cercetător ştiinţific Dr. Docent Ioan Z. Lupe (1912-1995)
S-a născut în 1912, în Gura Rîului, urmând clasele primare în satul său natal. Este admis, mai târziu la Şcoala Politehnică „Regele Carol al II-lea", din Bucureşti, secţia silvică. A adus o contribuţie substanţială în domeniul silviculturii, fiind unul dintre cei mai apreciaţi specialişti în domeniu. A lucrat timp de 38 de ani la Institutul de Cercetări şi Experimentaţie Forestieră, până în anul 1975, când s-a pensionat. Cercetător de mare prestigiu, dr. docent Ioan Z. Lupe a elaborat peste 200 de lucrări ştiinţifice, aducându-şi o contribuţie substanţială în perfecţionarea metodelor de cercetare ştiinţifică din ţara noastră, fiind printre primii cercetători care au introdus tehnica experimentală modernă şi calculul statistic. A fost fondatorul Şcolii Române Moderne de Cercetări Forestiere de Protecţii. Prodigioasa activitate desfăşurată a fost apreciată cum se cuvine, fiind laureat al Premiului de Stat şi al Premiului „Gh. Doja" al Academiei. I s-a acordat medalia „Meritul Ştiinţific al Academiei Române", ordinul militar „Steaua României cu Spade" şi ordinul „Meritul Ştiinţific".
Prof. Univ. Dr. Iacob Catoiu
S-a născut în 1943, în Gura Rîului, urmând cursurile primare şi gimnaziale la şcoala din sat.. În anul 1961 a fost admis la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Comerţ, pe care a absolvit-o în 1966 ca şef de promoţie, devenind diplomat în ştiinţe economice, specialitatea economia comerţului interior. Perseverent, tenace şi cu un bogat bagaj de cunoştinţe în domeniu, Iacob Catoiu urcă treaptă cu treaptă în ierarhia universitară. Între anii 1971-1975 a studiat în S.U.A, la Indiana University - School of Business, una dintre cele mai apreciate universităţi de peste ocean. De remarcat că, în prezent este singurul specialist în marketing din România, cu doctorat obţinut în S.U.A. Profesorul universitar doctor Iacob Catoiu a desfăşurat de-a lungul anilor o bogată activitate ştiinţifică, materializată în lucrări ştiinţifice pe care le-a elaborat singur sau în colaborare cu alţi cercetători. Profesorul universitar doctor Iacob Catoiu este conducător ştiinţific de doctorat în specialitatea Marketing, membru al Asociaţiei Americane de Marketing, copreşedinte al Asociaţiei Române de Marketing, membru al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România şi membru onorific al Camerei de Comerţ şi Industrie din România.
Ioan Macrea
Când spunem Ioan Macrea spunem „Junii Sibiului", numele acestui fiu al satului fiind indisolubil legat de înfiinţarea şi performanţele acestei prestigioase formaţii de dansuri populare româneşti, din Mărginimea Sibiului. Coregraful Ioan Macrea, pentru care pământul şi fiinţa românească au fost un mit, a cules din sat tot ce a fost frumos, caracteristic şi semnificativ folclorului gurănesc. Şi-a extins, apoi, aria căutărilor în întreaga zonă a Mărginimii Sibiului, în Valea Hârtibaciului şi zona Făgăraşului, până pe Tărnave, sau pe valea Secaşului. Născut în1929, în Gura Rîului, încă de mic copil, Ioan Macrea a avut înclinaţii spre dansul popular, încă din clasa I, făcând parte din echipa de dansuri „Banu Mărăcine". Cursurile primare le urmează la şcoala din comună, iar în 1943 devine elev la Şcoala de meserii de pe lângă Arsenalul Armatei din Sibiu, unde, la scurt timp costituie o formaţie de căluşari. Absolvă Şcoala de meserii în 1947, după care este angajat ca muncitor calificat la Arsenalul Armatei, devenind totodată şi instructor al echipei de dansuri, fiind apoi numit să alcătuiască Ansamblul Tineretului Sibiu. Începând din 1969, formaţia evoluează sub numele de „Junii Sibiului". I s-a propus deplasarea în Tunisia pentru realizarea unui „Ansamblu Naţional de Folclor Tunisian". Vizitează Tunisia în 1972 şi 1973, pe perioade de câte trei luni, conducându-şi activitatea de culegere şi valorificare a folclorului tunisian. Coregraful Ioan Macrea se pensionează în anul 1988, dar nu îşi încetează activitatea artistică, preluând conducerea ansamblului folcloric „Cindrelul" din Sibiu. Înfiinţarea de către Ioan Macrea, în 1991, a ansamblului folcloric „Ceata Junilor" din Sibiu, a consituit şi constituie o continuare a tradiţiilor sibiene în domeniul valorificării culturii tradiţionale, cu acesta, coregraful obţinând, în scurt timp, succese remarcabile, atât în ţară cât şi în străinătate.
Poetul ţăran şi rapsodul Ioan Hanzu (1893-1971)
S-a născut în 1893, în Gura Rîului. Dragostea de carte a fost una dintre trăsăturile constante şi esenţiale ale vieţii lui Ioan Hanzu. În anii tinereţii, mai ales când s-a aflat pe front, departe de ţară, de satul său natal, a transpus în versuri aproape toate momentele grele trăite pe front, poeziile fiind pătrunse de o mare sensibilitate. Manuscrisele lui Ion Hanzu cuprind aproape 150 de cântece şi poezii scrise care redau viaţa şi întâmplările unor oameni simpli pentru care durerea şi supărarea sunt ceva firesc, bucuria fiind mirifică.
