18 octombrie 2017

Monumente istorice

Monumentul istoric biserica Cuvioasa Paraschiva

Începutul existenţei acestui locaş se pierde în negura vremii. O inscripţie lapidară aflată în pridvorul bisericii pretinde că anul zidirii ei ar fi 1202. Pentru că nici o dovadă istorică plauzibilă n-a venit încă să confirme sau să infirme ipotetica dată a zidirii acestei biserici, ea poate fi acceptată, urmând ca eventualele cercetări ştiinţifice să decidă asupra adevărului istoric. În arhitectura bisericii se remarcă trei etape distincte ca zidire, unite armonios prin stilul neo-bizantin în formă de navă în care este construită. Naosul şi pronaosul au constituit biserica iniţială, iar altarul şi mai apoi turnul au fost adăugate ulterior între anii 1728 – 1830.

Monumentul este o construcţie solidă, de dimensiuni reduse (95 m2) din piatră şi cărămidă, cu un turn ţuguiat, acoperit cu ţiglă. Spre deosebire de alte construcţii de acest gen, acoperişul bisericii se sprijină integral pe cupolă. Acest lucru face şi mai verosimilă comparaţia interiorului cu o absidă răsturnată în care ochiul vizitatorului găseşte un corespondent loial impresiei cu care a intrat de afară. O mare necunoscută, ca şi tainele zămislirii bisericii de altfel, o constituie cele trei fresce din exteriorul monumentului, pe peretele dinspre nord, zugrăvite în pătratul celor trei firide de dimensiuni medii, distribuite simetric, de la mijloc spre capetele clădirii. Cele trei fresce reprezintă pe „Cuvioasa Paraschiva”, „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi „Sfântul Ierarh Nicolae”.

Adevarata atracţie o constituie fresca din naos, conservată sub câteva straturi de var mai bine de 200 de ani. Zugravul anonim a realizat minunate tablouri ale sfinţilor în care se remarcă pe primul loc tricolorul românesc.

 

Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

Iniţiatorul şi animatorul ideii zidirii unei biserici monumentale la Gura-Rîului a fost mitropolitul Andrei Şaguna. Ea s-a acreditat în conştiinţa gurenilor din vara anului 1847, când a avut loc vizita canonică a marelui ierarh.

Au trecut 40 de ani pentru ca visul sugerat de îndemnul mitropolitului să se concretizeze în zidirea acestei biserici monumentale între anii 1886 – 1887. Meşterii constructori au fost fraţii Ferdinand şi Iosef Koniger asistaţi şi îndrumaţi de inginerul Iosef  Neugebauer, toţi din Sibiu. Planul după care s-au orientat în arhitectura construcţiei a fost planul original al bisericii din Râşnov. În arhitectura monumentală a bisericii distingem o dominantă a stilului bizantin – cu clasica navă în forma de cruce, cu un altar ca o absidă – cu baza circulară dispusă hexagonal. Se poate observa o îngemănare a caracteristicilor stilului gotic în dimensiunile impresionante ale pereţiilor laterali şi a cupolelor, cu barocul arcadelor şi al turnului, pentru ca vârful ţuguiat al acestuia din urmă să mai păstreze ceva din specificul bisericilor romanice. Monumentalitatea acestei biserici constă mai mult din confruntarea stilurilor şi mai puţin din ortodoxia arhitectonică. La o suprafaţă totală de 547 m2, repartizarea spaţiului în plan este făcută proporţional cu caracterul dimensional al celor trei părţi ale bisericii: naos, pronaos şi altar.

Construcţia impresionează nu numai prin dimensiunea monumentală, dar şi prin fresca interioară în stil bizantin realizată între anii 1985-1995 de pictorul sibian Ioan Cazila.