17 august 2017

Obiective turistice

Relieful comunei Gura Rîului este alcătuit din două zone distincte: zona montană şi zona depresionară.


 

Zona montană este reprezentată de Munţii Cindrel care ocupă cea mai mare parte din teritoriul comunei (7.112 ha). Munţii Cindrel – cuprinşi între Valea Sadului, Valea Sebeşului şi depresiunile submontane ale Sibiului, Săliştei şi Apoldului – cu o suprafaţă de circa 900 km2. Altitudinea maximă este atinsă în vârful Cindrel (2.244 m). Zona depresionară se întinde pe o suprafaţă de 2.219 ha. Este reprezentată de piemontul colinar şi de o mică parte din terasele Cibinului.


 

Zona premontană ce înrămează depresiunea Sibiului nu numai ca limită sudică, ci şi ca parte componentă, dominând-o cu înălţimi ce ating 800-900 m, oferă pe tăpşanele şi treptele netede, adăpost şi condiţii favorabile pentru fixarea aşezărilor chiar la imediatul contact cu muntele. Aici se înşiră prosperele sate ale Mărginimii Sibiului, printre care se numără şi Gura Rîului.

Cheile Cibinului au o lungime de 2 km. Sunt tăiate în şisturi cristaline de apele Râului Mare şi nu de Cibin cum impropriu se numesc. Au pereţii înalţi şi abrupţi, în mare parte sub formă de stânci golaşe. Sunt situate la 850 m altitudine având o diferenţă de nivel de peste 600 m între punctul de pornire şi vale, pe o distanţă scurtă. Râul Mare le strabate printr-o vale îngustă, plină de bolovani peste care apa curge agitată. Au un pitoresc deosebit şi constituie un element de atracţie turistică în zonă. La o distanţă de 20 m de la drumul care duce spre Crăciuneasa, se poate admira cel mai impunător brad din munţii Cindrelului, apreciat ca având 500 de ani.


Lacuri 
Teritoriul comunei Gura Rîului se bucură de existenţa câtorva lacuri a căror frumuseţe şi importanţă economică vin în completarea locurilor pitoreşti ale aşezării.

Lacul de acumulare Gura Rîului s-a format în urma construirii barajului finalizat în anul 1980. Barajul are o înălţime de 74 m şi este situat la altitudinea de 550 m.

În avalul barajului este amplasată o microhidrocentrală de 3,8 MW. Lacul are o suprafaţă de 68 ha, o lăţime de 70-330 m şi o capacitate de 17,5 milioane m3. Este utilizat pentru alimentarea cu apă a oraşului Sibiu, pentru producerea de energie electrică şi nu în ultimul rând pentruregularizarea Rîului Cibin.
Lacul glaciar Iezerul Mare este situat pe versantul nordic al platoului Cindrel la 1998 m altitudine. A luat naştere într-un circ glaciar. Are o suprafaţă de 3,4 ha, este lung de 320 m, lat de 190 m şi are un volum de apă apreciat la cca. 19.000 m3. Se remarcă prin adâncimea mare pe care o atinge în partea de S de 13,3 m. Din el se formează izvorul principal al Râului Mare.

Lacul glaciar Iezerul Mic este situat la 1955 m altitudine, într-un circ glaciar mai mic din apropierea primului. De formă aproape dreptunghiulară, are suprafaţa de numai 1,8 ha,. adâncimea de 1,7 m, lungimea de 80 m iar lăţimea de 58 m. Lacul are un emisar care formează al doilea izvor al Râului Mare.


1.Parcul Natural Cindrel, este declarat în baza HDL 12/1994 şi se află în administraţia Primăriei Gura-Rîului, fiind o zonă protejată, complexă de floră, faună, geomorfologică şi hidrografică. Suprafaţa  parcului este de 9873,9 ha.

Localizare: Munţii Cindrelului. Etajul alpin şi subalpin al vârfurilor Cindrelul (2244 m), Ştefleşti (2285 m) şi Contu Mare. Este situat în arealul comunelor Gura Rîului, Răşinari, Tilişca şi Jina.

2.Rezervaţia mixtă „Iezerele Cindrelului” cuprinde zone umede protejate. Este formată din căldările glaciare Iezerul Mare şi Iezerul Mic.

Această rezervaţie este bine conservată datorită distanţei destul de mari faţă de aşezările umane. Aspectele negative sunt legate de practicarea turismului neecologic.

Se întinde în jurul lacurilor glaciare Iezerul Mare şi Iezerul Mic, cuprinzând izvoarele râului Cibin, pe o structură geologică formată doar din şisturi cristaline.

Zona găzduieşte floră şi vegetaţie de tip alpin şi subalpin. Au fost identificate 363 specii de plante, dintre care 227 cormofite (plante cu flori), 78 briofite (muşchi) şi 58 licheni. Specia de licheni „Cladonia spumosa” a fost identificată prima dată în România în această rezervaţie, iar muşchiul „Aulacomnium turgidum” creşte aici la limita sudică a arealului său.

Lumea păsărilor din jurul celor două lacuri este cunoscută şi dincolo de hotarele României, zona Iezerelor Cindrelului fiind înscrisă în lista “Important Birds Areas in Europe” publicată în Anglia (1989).


Bradul de 500 de ani

Povestea bradului de 500 de ani. Se spune că trăia pe vremuri un ciobănaş care avea 10 oiţe, cu care-şi petrecea ziua cât era de lungă. Le ducea unde era iarba mai fragedă, apa mai limpede şi umbra mai deasă, iar acestea dădeau lapte deosebit de gustos din care ciobănaşul făcea o brânza foarte căutată de domnii cei mari. Din lâna lor mama lui făcea hainele necesare să nu-i fie frig cât era la munte. Într-o zi, cerul s-a întunecat dintr-o dată cu nori negri şi groşi, începând o furtună cu trăsnete puternice. Ciobănaşul a pus oiţele speriate la adăpost sub un copac, iar el s-a acoperit cu cojocul mai bine şi s-a culcat sub un brad. Fiind foarte obosit, a adormit. Când s-a trezit furtuna se oprise şi soarele strălucea cu voioşie, dar oiţele nu mai erau. A pornit să le caute peste tot, dar nu le-a aflat nicăieri. Era tare necăjit, ştia că nu putea merge acasă fără oiţe, mama lui s-ar fi supărat foarte tare, erau singura lor avere. După căutări zadarnice, s-a pus sub un brad şi a început să se roage cu lacrimi la Cel de Sus să-l ajute să le găsească. Plângând a adormit, iar când s-a trezit, bradul sub care se rugase a crescut foarte mare şi gros. Văzând acest lucru, s-a urcat până în vârful bradului de unde a văzut oiţele departe într-o poiană, fugind bucuros la ele. Întors acasă, a povestit mamei cea păţit şi cum Dumnezeu a făcut să crească bradul ca să poată vedea oiţele în depărtare. Mama ciobănaşului a povestit duminică la biserică şi celorlalţi săteni întâmplarea şi aceştia au hotărât să nu taie niciodată acel brad. De atunci au trecut mulţi ani şi acum bradul este tot falnic şi impunător, dar puţini mai merg acolo să se-nchine, rar turiştii mai ajung la el.