Familia Manta
Pentru Gura Riului, familia Manta a fost reprezentativa din toate punctele de vedere, stimata si respectata de sateni. In primul rand pentru traditia in spiritualitate asigurand serviciul divin in sat aproape 150 de ani, in al doilea rand pentru ca ajutorul acordat satenilor in afara de cel spiritual a fost substantial daca amintim doar zecile de casatorii la care membrii familiei au fost nasi si sute de copii botezati.
Primul preot din familie a fost Ioan Manta care a preotit in sat la sfarsitul secolului al XVIII-lea, pana in anul 1818, cand a decedat. Fiul sau, Serban Manta a fost, de asemenea, preot in Gura Riului, iar Ioan Manta – fiu i-a urmat ca preot. Preotul Ioan Manta a fost un fervent sustinator al construirii unui nou lacas de cult in sat, facand numeroase demersuri, impreuna cu un alt slujitor al bisericii, Ioachim Munteanu. In casa popii Manta au poposit si au petrecut clipe de neuitat Ioan Slavici, St. O. Iosif, Al. Vlahuta, George Cosbuc, Spetimiu Albini, Bogdan Duica, Ilarie Chendi, Octavian Goga, Nicolae Iorga si multi altii.
Ion Arsenie (1838-1883)
Nascut in anul 1838, in Gura Riului, ca fiu al preotului Ioan Arsenie si al Ioanei Arsenie, de origine italiana, a urmat cursurile scolii primare din sat, iar studiile secundare la gimnaziul sasesc din Sibiu, unde a invatat limba germana. Dupa absolvire, in anul 1860 pleaca la Viena, unde se inscrie la facultatea de Medicina. Isi ia diploma de doctor in medicina in 1864, iar in acelasi an este avansat la gradul de locotenent, devenind medic militar. Manat de pasiunea cunoasterii, impreuna cu Ilarie Mitrea (1842-1904) originar din Rasinari, tot medic militar, se inscrie in corpul de voluntari austrieci, pregatit pentru Mexic, in sprijinul imparatului Maximilian de Hasburg. Pentru meritele sale, doctorul Ion Arsenie a fost distins cu Crucea de Cavaler al Ordinului Guadelupa si inaintat la gradul de capitan.
Nu a mai ajuns sa se stabileasca la Sibiu, unde ar fi dorit sa activeze ca medic, murind la Braila, in anul 1883, la varsta de 45 de ani.
Aurel Decei (1905-1976)
S-a nascut la 15 aprilie 1905, in comuna Gura Riului, ca fiu al notarului Aurel Decei. Urmeaza cursurile liceale la Sibiu, Blaj si Alba Iulia, iar intre 1923-1927, cele universitare la Cluj, ca student al Facultatii de Litere si Filosofie. In anul 1927 obtine licenta in istorie (principal) si limba romana (secundar). Isi continua studiile la Scoala Romana din Roma, timp in care intreprinde unele cercetari istorice in arhivele italiene, strangand un bogat material arhivistic. Apoi, urmeaza cursurile Universitatii din Istambul si, in continuare pe cele din Paris si Berlin.
Aurel Decei a debutat, anul 1926, cu brosura intitulata „Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el insusi”, in care a utilizat unul din memoriile inaintate de voievodul roman Marelui duce de Toscana. A fost unul dintre cei mai mari specialisti in istoria medie, atasat cultural pe langa Ambasada Romaniei la Istambul, membru fondator al Societatii Internationale a Orientalistilor.
In ultimii ani ai vietii, a fost cercetator stiintific la Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, moartea gasindu-l la 24 aprilie 1976.
De remarcat este faptul ca istoricul Aurel Decei cunostea mai multe limbi orientale ca turca, araba, persana, ca si limbile greaca, latina, germana, italiana, franceza, spaniola, engleza, rusa, bulgara si maghiara. A fost inmormantat in comuna Gura Riului.
Nicolae Hanzu
S-a nascut in noiembrie 1889, in Gura Riului, fiind al doilea copil al unei familii de tarani, localnici. Urmeaza scoala primara confesionala ortodoxa din sat, apoi cursurile gimnaziale de la Sibiu, dupa care, la recomandarea preotului Ioan Manta, se inscrie la seminarul Andreian, sectia de Pedagogie.
La nici 18 an, in anul 1907, revine in Gura Riului ca invatator, fiind repede apreciat de catre sateni. La scurt timp, preia si conducerea corului mixt din sat.
A fost initiatorul formarii unei fanfare in sat. Ca invatator si director al scolii, Nicolae Hanzu nu si-a precupetit nici un efort pentru ca viata culturala din Gura Riului sa cunoasca noi valente. A constituit prima formatie de calusari din sat. In 1933, Nicolae Hanzu a fost numit director al Scolii nr. 3 „Angelescu” din Sibiu, dar ramane legat de Gura Riului, continandu-si activitatea culturala precum si pe cea de culegator de folclor.
Putem spune ca Nicolae Hanzu, atat ca dascal cat si ca dirijor si compozitor si-a inchinat intreaga viata idealului de frumos, statornicind si permanetizand traditia in satul lui natal, Gura Riului.
Preot Ilie Brad (1894-1961)
S-a nascut la Gura Riului, la 23 mai 1894, unde urmeaza cinci clase primare, la scoala confesionala ortodoxa, iar apoi, cursul inferior al actualului Colegiu „Gheorghe Lazar”, din Sibiu. Continua apoi studiile la Seminarul Andreian pana in 1914.
Din 1924, pana in 1927, profeseaza ca invatator in comuna Cristian, jud. Sibiu, fiind transferat apoi in satul Rusciori, unde devine si preot. Se inscrie la Academia Teologica din Cluj, ale carei cursuri le urmeaza, in particular.
In 1934, Ilie Brad devine invatator si director al Scolii Primare nr. 1 din Sibiu, unde ramane pana in 1939, cand este numit inspector sef al Inspectoratului Scolar primar din Sibiu, iar, din 1945, inspector general scolar al invatamantului primar, in cadrul Inspectoratului Regional Alba, pana in 1947.
Invatatorul si preotul Ilie Brad a fost membru in Consiliul de conducere ASTRA Sibiu, in Comitetul Ligii operelor sociale si in Consiliul de Colaborare al Prefecturii judetului Sibiu.
Cercetator stiintific Dr. Docent Ioan Z. Lupe (1912-1995
S-a nascut la 5 ianuarie 1912, in Gura Riului. Clasele primare le-a urmat in satul sau natal, urmeaza apoi cursurile Liceului Gheorghe Lazar din Sibiu, este admis, apoi la Scoala Politehnica „Regele Carol al II-lea”, din Bucuresti, sectia silvica. A adus o contributie substantiala in domeniul silviculturii, fiind unul dintre cei mai apreciati specialisti in domeniu. A lucrat timp de 38 de ani la Institutul de Cercetari si Experimentatie Forestiera, pana in anul 1975, cand s-a pensionat.
Cercetator de mare prestigiu, dr. Docent Ioan Z. Lupe a elaborat peste 200 de lucrari stiintifice, aducandu-si o contributie substantiala in perfectionarea metodelor de cercetare stiinsifica din tara noastra, fiind printre primii cercetatori care au introdus tehnica experimentala moderna si calculul statistic. A fost fondatorul Scolii Romane Moderne de Cercetari Forestiere de Protectii.
Prodigioasa activitate desfasurata a fost apreciata cum se cuvine, fiind laureat al Premiului de Stat si al Premiului „Gh. Doja” al Academiei. I s-au acordat, de asemenea: „Medalia Muncii”, medalia „Meritul Stiintific al Academie Romane”, ordinul militar „Steaua Romaniei cu Spade” si ordinul „Meritul Stiintific”.
A murit la 83 de ani, fiind inmormantat crestineste in cimitirul din comuna.
Prof. Univ. Dr. Iacob Catoiu
S-a nascut la 23 septembrie 1943, in Gura Riului.
Iacob Catoiu a urmat cursurile primare-gimnaziale la scoala din sat, fiind primul elev al promotiei 1957, iar apoi Liceul Gheorghe Lazar din Sibiu, in anul 1961 fiind admis la Academia de Studii Economice din Bucuresti, Facultatea de Comert, pe care a absolvit-o in 1966 ca sef de promotie devenind diplomat in stiinte economice, specialitatea economia comertului interior.
Perseverent, tenace si cu un bogat bagaj de cunostinte in domeniu, Iacob Catoiu urca treapta cu treapta in ierarhia universitara.
Intre anii 1971-1975 a studiat in S.U.A, la Indiana University – School of Business, una dintre cele mai apreciate universitati de peste ocean. De remarcat ca, in prezent este singurul specialist in marketing din Romania, cu doctorat obtinut in S.U.A.
Profesorul universitar doctor Iacob Catoiu a desfasurat de-a lungul anilor o bogata activitate stiintifiica, materializata in lucrari stiintifice care le-a elaborat singur sau in colaborare.
Profesorul universitar doctor Iacob Catoiu este conducator stiintific de doctorat in specialitatea Marketing, membru al Asociatiei Americane de Marketing, copresedinte al Asociatiei Romane de Marketing, membru al Asociatiei Generale a Economistilor din Romania si membru onorific al Camerei de Comert si Industrie din Romania.
Ioan Macrea
Cand spunem Ioan Macrea spunem „Junii Sibiului”, numele acestui fiu al satului fiind indisolubil legat de infiintarea si performantele acestei prestigioase formatii de dansuri populare romanesti, din Marginimea Sibiului.
Coregraful Ioan Macrea, pentru care pamantul si fiinta romaneasca au fost un mit, a cules din sat tot ce a fost frumos, caracteristic si semnificativ folclorului guranesc. Si-a extins, apoi, aria cautarilor in intreaga zona a Marginimii Sibiului, in Valea Hartibaciului si zona Fagarasului, pana pe Tarnave, sau valea Secasului.
Nascut la date de 30 octombrie 1929, in Gura Riului, inca de mic copil, Ioan Macrea a avut inclinatii spre dansul popular, inca din clasa I, facand parte din echipa de dansuri cu „Banu Maracine”. Cursurile primare le urmeaza la scoala din comuna, iar in 1943 devine elev la Scoala de meserii de pe langa Arsenalul Armatei din Sibiu, unde, la scurt timp costituie o formatie de calusari.
Absolvea Scoala de meserii in 1947, dupa care este angajat ca muncitor calificat la Arsenalul Armatei, devenind totodata si instructor al echipei de dansuri, fiind apoi numit sa alcatuiasca Ansamblul Tineretului Sibiu.
Incepand din 1969, formatia evolueaza sub numele de „Junii Sibiului”.
I s-a propus deplasarea in Tunisia pentru realizarea unui „Ansamblu National de Folclor” Tunisian. Revine in Tunisia in 1972 si 1973, pe perioade de catre trei luni, conducandu-si activitatea de culegere si valorificare a folclorului tunisian.
Coregraful Ioan Macrea se pensioneaza, in anul 1988, dar nu inceteaza si activitatea artistica, preluand conducerea ansamblului folcloric „Cindrelul” din Sibiu. Infiintarea de catre Ioan Macrea, in 1991, a ansamblului folcloric „Ceata Junilor” din Sibiu, a consituit si constituie o continuare a traditiilor sibiene in domeniul valorificarii culturii traditionale, cu acesta, coregraful obtinand, in scurt timp, succese remarcabile, atat in tara cat si in strainatate.
Poetul taran si rapsodul Ioan Hanzu (1893-1971)
S-a nascut la 15 februarie 1893, in Gura Riului, a ramas orfan de tata, la varsta de 4 ani, iar pana la majorat a fost crescut de sora sa Marina.
Dragostea de carte a fost una din trasaturile constante si esentiale ale vietii lui Ioan Hanzu. In anii tineretii, mai ales cand s-a aflat pe front, departe de tara, de satul sau natal, a transpus in versuri aproape toate momentele grele traite pe front, poeziile fiind patrunse de o mare sensibilitate.
Manuscrisele lui Ion Hanzu cuprind aproape 150 de cantece si poezii scrise care redau viata si intamplarile unor oameni simpli pentru care durerea si supararea sunt ceva firesc, bucuria fiind mirifica.
