Monografia comunei

Familia Manta
Pentru Gura Râului, familia Manta a fost reprezentativă din toate punctele de vedere, stimată și respectată de săteni. În primul rând pentru tradiția în spiritualitate, asigurând serviciul divin în sat aproape 150 de ani, în al doilea rând pentru că ajutorul acordat sătenilor, în afară de cel spiritual, a fost substanțial dacă amintim doar zecile de căsătorii la care membrii familiei au fost nași și sutele de copii botezați.
Primul preot din familie a fost Ioan Manta, care a slujit în sat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, până în anul 1818, când a decedat. Fiul său, Șerban Manta, a fost, de asemenea, preot în Gura Râului, iar Ioan Manta, fiul său, i-a urmat ca preot. Preotul Ioan Manta a fost un fervent susținător al construirii unui nou lăcaș de cult în sat, făcând numeroase demersuri, împreună cu un alt slujitor al bisericii, Ioachim Munteanu. În casa popii Manta au poposit și au petrecut clipe de neuitat Ioan Slavici, St. O. Iosif, Al. Vlahuță, George Coșbuc, Septimiu Albini, Bogdan Duică, Ilarie Chendi, Octavian Goga, Nicolae Iorga și mulți alții.

Ion Arsenie (1838-1883)
Născut în anul 1838, în Gura Râului, ca fiu al preotului Ioan Arsenie și al Ioanei Arsenie, de origine italiană, a urmat cursurile școlii primare din sat, iar studiile secundare la gimnaziul săsesc din Sibiu, unde a învățat limba germană. După absolvire, în anul 1860, pleacă la Viena, unde se înscrie la facultatea de Medicină. Își ia diploma de doctor în medicină în 1864, iar în același an este avansat la gradul de locotenent, devenind medic militar. Mânat de pasiunea cunoașterii, împreună cu Ilarie Mitrea (1842-1904), originar din Rășinari, tot medic militar, se înscrie în corpul de voluntari austrieci, pregătit pentru Mexic, în sprijinul împăratului Maximilian de Habsburg. Pentru meritele sale, doctorul Ion Arsenie a fost distins cu Crucea de Cavaler al Ordinului Guadalupe și înaintat la gradul de căpitan.
Nu a mai ajuns să se stabilească la Sibiu, unde ar fi dorit să activeze ca medic, murind la Brăila, în anul 1883, la vârsta de 45 de ani.

Aurel Decei (1905-1976)
S-a născut la 15 aprilie 1905, în comuna Gura Râului, ca fiu al notarului Aurel Decei. Urmează cursurile liceale la Sibiu, Blaj și Alba Iulia, iar între 1923-1927, cele universitare la Cluj, ca student al Facultății de Litere și Filosofie. În anul 1927, obține licența în istorie (principal) și limba română (secundar). Își continuă studiile la Școala Română din Roma, timp în care întreprinde unele cercetări istorice în arhivele italiene, strângând un bogat material arhivistic. Apoi urmează cursurile Universității din Istanbul și, în continuare, pe cele din Paris și Berlin.
Aurel Decei a debutat, în anul 1926, cu broșura intitulată „Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el însuși”, în care a utilizat unul din memoriile înaintate de voievodul român Marelui Duce de Toscana. A fost unul dintre cei mai mari specialiști în istoria medievală, atașat cultural pe lângă Ambasada României la Istanbul, membru fondator al Societății Internaționale a Orientalistilor.
În ultimii ani ai vieții, a fost cercetător științific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, moartea găsindu-l la 24 aprilie 1976.
De remarcat este faptul că istoricul Aurel Decei cunoștea mai multe limbi orientale precum turca, araba, persana, precum și limbile greacă, latină, germană, italiană, franceză, spaniolă, engleză, rusă, bulgară și maghiară. A fost înmormântat în comuna Gura Râului.

Nicolae Hanzu
S-a născut în noiembrie 1889, în Gura Râului, fiind al doilea copil al unei familii de țărani, localnici. Urmează școala primară confesională ortodoxă din sat, apoi cursurile gimnaziale de la Sibiu, după care, la recomandarea preotului Ioan Manta, se înscrie la seminarul Andreian, secția de Pedagogie.
La nici 18 ani, în anul 1907, revine în Gura Râului ca învățător, fiind repede apreciat de către săteni. La scurt timp, preia și conducerea corului mixt din sat.
A fost inițiatorul formării unei fanfare în sat. Ca învățător și director al școlii, Nicolae Hanzu nu și-a precupețit niciun efort pentru ca viața culturală din Gura Râului să cunoască noi valențe. A constituit prima formație de călușari din sat. În 1933, Nicolae Hanzu a fost numit director al Școlii nr. 3 „Angelescu” din Sibiu, dar rămâne legat de Gura Râului, continuându-și activitatea culturală, precum și pe cea de culegător de folclor.
Putem spune că Nicolae Hanzu, atât ca dascăl, cât și ca dirijor și compozitor, și-a închinat întreaga viață idealului de frumos, statornicind și permanentizând tradiția în satul lui natal, Gura Râului.

Preot Ilie Brad (1894-1961)
S-a născut la Gura Râului, la 23 mai 1894, unde urmează cinci clase primare, la școala confesională ortodoxă, iar apoi, cursul inferior al actualului Colegiu „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. Continuă apoi studiile la Seminarul Andreian până în 1914.
Din 1924, până în 1927, profesează ca învățător în comuna Cristian, jud. Sibiu, fiind transferat apoi în satul Rusciori, unde devine și preot. Se înscrie la Academia Teologică din Cluj, ale cărei cursuri le urmează, în particular.
În 1934, Ilie Brad devine învățător și director al Școlii Primare nr. 1 din Sibiu, unde rămâne până în 1939, când este numit inspector-șef al Inspectoratului Școlar Primar din Sibiu, iar, din 1945, inspector general școlar al învățământului primar, în cadrul Inspectoratului Regional Alba, până în 1947.
Învățătorul și preotul Ilie Brad a fost membru în Consiliul de Conducere ASTRA Sibiu, în Comitetul Ligii Operelor Sociale și în Consiliul de Colaborare al Prefecturii județului Sibiu.

Cercetător științific Dr. Docent Ioan Z. Lupe (1912-1995)
S-a născut la 5 ianuarie 1912, în Gura Râului. Clasele primare le-a urmat în satul său natal, urmează apoi cursurile Liceului Gheorghe Lazăr din Sibiu, fiind admis, apoi, la Școala Politehnică „Regele Carol al II-lea”, din București, secția silvică. A adus o contribuție substanțială în domeniul silviculturii, fiind unul dintre cei mai apreciați specialiști în domeniu. A lucrat timp de 38 de ani la Institutul de Cercetări și Experimentație Forestieră, până în anul 1975, când s-a pensionat.
Cercetător de mare prestigiu, dr. Docent Ioan Z. Lupe a elaborat peste 200 de lucrări științifice, aducându-și o contribuție substanțială în perfecționarea metodelor de cercetare științifică din țara noastră, fiind printre primii cercetători care au introdus tehnica experimentală modernă și calculul statistic. A fost fondatorul Școlii Române Moderne de Cercetări Forestiere de Protecții.
Prodigioasa activitate desfășurată a fost apreciată cum se cuvine, fiind laureat al Premiului de Stat și al Premiului „Gh. Doja” al Academiei. I s-au acordat, de asemenea: „Medalia Muncii”, medalia „Meritul Științific al Academiei Române”, ordinul militar „Steaua României cu Spade” și ordinul „Meritul Științific”.
A murit la 83 de ani, fiind înmormântat creștinește în cimitirul din comună.

Prof. Univ. Dr. Iacob Cătoiu
S-a născut la 23 septembrie 1943, în Gura Râului.
Iacob Cătoiu a urmat cursurile primare-gimnaziale la școala din sat, fiind primul elev al promoției 1957, iar apoi Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, în anul 1961 fiind admis la Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Comerț, pe care a absolvit-o în 1966 ca șef de promoție, devenind diplomat în științe economice, specialitatea economia comerțului interior.
Perseverent, tenace și cu un bogat bagaj de cunoștințe în domeniu, Iacob Cătoiu urcă treaptă cu treaptă în ierarhia universitară.
Între anii 1971-1975, a studiat în S.U.A, la Indiana University – School of Business, una dintre cele mai apreciate universități de peste ocean. De remarcat că, în prezent, este singurul specialist în marketing din România cu doctorat obținut în S.U.A.
Profesorul universitar doctor Iacob Cătoiu a desfășurat de-a lungul anilor o bogată activitate științifică, materializată în lucrări științifice pe care le-a elaborat singur sau în colaborare.
Profesorul universitar doctor Iacob Cătoiu este conducător științific de doctorat în specialitatea Marketing, membru al Asociației Americane de Marketing, copreședinte al Asociației Române de Marketing, membru al Asociației Generale a Economistilor din România și membru onorific al Camerei de Comerț și Industrie din România.

Ioan Macrea
Când spunem Ioan Macrea, spunem „Junii Sibiului”, numele acestui fiu al satului fiind indisolubil legat de înființarea și performanțele acestei prestigioase formații de dansuri populare românești, din Mărginimea Sibiului.
Coregraful Ioan Macrea, pentru care pământul și ființa românească au fost un mit, a cules din sat tot ce a fost frumos, caracteristic și semnificativ folclorului gurenesc. Și-a extins, apoi, aria căutărilor în întreaga zonă a Mărginimii Sibiului, în Valea Hârtibaciului și zona Făgărașului, până pe Târnave sau Valea Secașului.
Născut la data de 30 octombrie 1929, în Gura Râului, încă de mic copil, Ioan Macrea a avut înclinații spre dansul popular, încă din clasa I, făcând parte din echipa de dansuri cu „Banu Mărăcine”. Cursurile primare le urmează la școala din comună, iar în 1943 devine elev la Școala de meserii de pe lângă Arsenalul Armatei din Sibiu, unde, la scurt timp, constituie o formație de călușari.
Absolvă Școala de meserii în 1947, după care este angajat ca muncitor calificat la Arsenalul Armatei, devenind totodată și instructor al echipei de dansuri, fiind apoi numit să alcătuiască Ansamblul Tineretului Sibiu.
Începând din 1969, formația evoluează sub numele de „Junii Sibiului”.
I s-a propus deplasarea în Tunisia pentru realizarea unui „Ansamblu Național de Folclor” Tunisian. Revine în Tunisia în 1972 și 1973, pe perioade de câte trei luni, conducându-și activitatea de culegere și valorificare a folclorului tunisian.
Coregraful Ioan Macrea se pensionează în anul 1988, dar nu încetează și activitatea artistică, preluând conducerea ansamblului folcloric „Cindrelul” din Sibiu. Înființarea de către Ioan Macrea, în 1991, a ansamblului folcloric „Ceata Junilor” din Sibiu, a constituit și constituie o continuare a tradițiilor sibiene în domeniul valorificării culturii tradiționale, cu acesta, coregraful obținând, în scurt timp, succese remarcabile, atât în țară cât și în străinătate.

Poetul țăran și rapsodul Ioan Hanzu (1893-1971)
S-a născut la 15 februarie 1893, în Gura Râului, a rămas orfan de tată la vârsta de 4 ani, iar până la majorat a fost crescut de sora sa, Marina.
Dragostea de carte a fost una din trăsăturile constante și esențiale ale vieții lui Ioan Hanzu. În anii tinereții, mai ales când s-a aflat pe front, departe de țară, de satul său natal, a transpus în versuri aproape toate momentele grele trăite pe front, poeziile fiind pătrunse de o mare sensibilitate.
Manuscrisele lui Ioan Hanzu cuprind aproape 150 de cântece și poezii scrise, care redau viața și întâmplările unor oameni simpli pentru care durerea și supărarea sunt ceva firesc, bucuria fiind mirifică.